Pir

Pir – Agropyron repens – radacina

Pirul este o plantă din familia Graminee. Este considerat a fi o buruiană, fiin chiar una dintre cele mai răspândite în grădini.

În antichitate şi mai ales la galezi ea era folosită în mod curent în terapie. Pirul mai este cunoscut şi sub numele de albei, chir, grâul mâţii, iarba câinelui, pir gros, pir mic, ragalie, tirău.

Se utilizează rizomul care are calităţi diuretice, depurative, febrifuge şi vermifuge.

Printre compuşii identificaţi în rădăcina de pir există multe săruri de potasiu, levuloză şi o substanţă amidonoasă.

În caz de inflamaţii ale tractului digestiv şi în caz de litiază urinară se prepară un macerat la rece din 40 grame de rădăcini într-un litru de apă care se macerează 2 ore.

Suplimentar se poate adauga şi o cantitate de 5 grame de flori de creţuşcă, care are proprietatea de a favoriza eliminarea acidului uric. Se filtrează şi ae consumă cât se doreşte în decursul zilei, dar întotdeauna pe stomacul gol. Deoarece acest preparat li se poate părea unora puţin amar, este util să adăugăm puţină miere.