Urzica – Urtica dioica L.

Urzica – Urtica dioica L., este o plantă perenă larg răspândită în Europa, Asia și America de Nord, preferând zonele umede, bogate în azot, precum margini de pădure, lunci, livezi și terenuri cultivate. Frunzele și tulpinile tinere sunt partea cel mai des folosită în diverse preparate tradiționale.

Partea aeriană conține săruri minerale (în special calciu, fier, magneziu și potasiu), clorofilă, flavonoide, acizi organici, taninuri și o cantitate apreciabilă de proteine vegetale. Aceste elemente sunt bine documentate în lucrările de botanică și farmacognozie și explică utilizările frecvente ale urzicii în gospodăriile tradiționale.

În tradiția populară, urzica era folosită sub formă de infuzie pentru susținerea digestiei și a metabolismului, dar și în cure de primăvară. Frunzele tinere erau consumate ca aliment, fiind adăugate în supe, mâncăruri verzi, piureuri sau în amestecuri de verdețuri.

Extern, partea aeriană era folosită în apă de clătit pentru păr sau în aplicații simple pe zonele unde era nevoie de calmarea pielii după activități zilnice.

În multe regiuni rurale, urzica era considerată o plantă de bază la începutul primăverii, datorită disponibilității sale și a varietății de moduri în care putea fi folosită.