Urzica rosie – Lamium purpureum L.

Urzica rosie – Lamium purpureum L., numită popular și „urzică moartă roșie”, este o specie comună în flora Europei, întâlnită pe câmpuri, grădini, margini de drumuri și zone cultivate. Planta preferă solurile ușor umede și bogate în azot și se recunoaște ușor prin frunzele sale purpurii din partea superioară a tulpinii.

Partea aeriană a plantei conține taninuri, flavonoide, iridoide, mucilagii și cantități mici de ulei volatil. Aceste substanțe sunt descrise în literatura de specialitate și explică interesul tradițional pentru această specie.

În medicina populară, urzica roșie era folosită preponderent intern, sub formă de infuzie, pentru susținerea digestiei și pentru menținerea confortului respirator în perioadele reci ale anului. Infuzia din partea aeriană era folosită și ca ceai de primăvară, consumat în cure scurte.

Extern, planta era aplicată în mod simplu, sub formă de cataplasme sau comprese, pentru a calma zonele iritate sau pentru îngrijirea pielii după mici lovituri sau zgârieturi.

În anumite regiuni, urzica roșie era utilizată și ca plantă alimentară ocazională: frunzele tinere erau opărite și folosite în ciorbe, amestecuri verzi sau ca adaos primăvăratic în preparate simple.