Vita de vie

Vita de vie (Vitis vinifera) este unul dintre cei cunoscuţi arbuști, fiind, se pare, printre cele mai vechi plante cultivate de om. Viţa de vie face parte din familia Vitaceelor și se remarcă prin lungimea impresionantă a ramurilor sale, până la 20 de metri. Viţa de vie are o rădăcină foarte puternică. Tulpina, adică butucul viţei de vie, se remarcă prin consistenţă, grosime și multe noduri. Ramurile sunt relativ subţiri, lemnificate și flexibile, târâtoare, agăţătoare. Aceste ramuri se mai numesc și lujeri. Frunzele viţei de vie au formă de inimă, rareori fiind lobate. Viţa de vie înflorește primăvara, inflorescenţele fiind sub formă de racem. Florile au, de obicei, o culoare galben-verzuie. Fructele nu sunt altceva decât binecunoscutele bobiţe dispuse în struguri.

Partea medicinală principală a viţei de vie este fructul, strugurii. Potrivit ultimelor descoperiri, strugurii au proprietăţi medicinale excepţionale. Valoare medicinală au însă şi frunzele viţei de vie, din care se prepară mai multe feluri de preparate folosite în medicina tradiţională. Substanţe active importante sunt zaharoza, dextroza, vitamina C, taninul, inositolul.

Datorită combinaţiei dintre taninuri şi vitamina C, preparatele din frunze de viţă de vie reprezintă un important agent de regularizare și de reechilibrare a circulaţiei sanguine, atât la nivel central, cât și periferic. Aceste preparate au proprietăţi astringente și diuretice. Flebita este o afecţiune în care preparatele din frunze de viţă de vie sunt recomandate de multă vreme, accentul fiind pus mai ales pe tratarea urmărilor acestei boli. De asemenea, preparatele din frunze de viţă de vie se folosesc și în tratamentele împotriva hemoroizilor și a varicelor, cât și în tulburări de menopauză. Folosite adesea în alimentaţia curentă, frunzele de viţă de vie proaspete sunt agenţi terapeutici cu efecte medicinale dintre cele mai favorabile.