Verbina

Verbina (Verbena officinalis) poate fi de efect în tratamentul anumitor afecțiuni de ordin neurologic și cerebral.

Verbina conține mai multe substanțe, inclusiv: iridoidi, cum ar fi verbenalina și aucubina; alcaloizi, cum ar fi verbenină și verbenalidă; flavonoide, cum ar fi luteolina și apigenina; acid rosmarinic; uleiuri volatile, cum ar fi alfa-pinena și limonena.

Există cercetări care sugerează că verbenalina, unul dintre compușii verbinei, ar putea avea un potențial terapeutic pentru leziunile cerebrale post-accident vascular cerebral (AVC). Studiile preliminare de laborator pe șoareci au arătat că verbenalina poate îmbunătăți funcția mitocondrială și poate spori dezvoltarea de vase sangvine noi în creier, ceea ce ar putea ajuta la protejarea celulelor nervoase și la îmbunătățirea recuperării după un AVC.

Un alt beneficiu al verbinei este reducerea anxietății și efectul anticonvulsiv. În acest sens, verbina este folosită de mult timp în medicina naturistă ca tonic cerebral. Studii pe animale din trecut au demonstrat că extractul de verbină are proprietăți anxiolitice, comparabile cu cele ale diazepamului.

În China verbina este folosită pentru tratarea tulburărilor nervoase, deoarece are un efect profund calmant, liniștitor și conferă o stare foarte bună la nivel psihic.

În Etiopia, frunzele verbinei sunt folosite în tratamentul infecțiilor urechii, în timp ce rădăcina este utilizată ca remediu pentru amigdalită. Planta, în întregime, este consumată pentru atenuarea durerilor abdominale.

În medicina Yunani, verbina este folosită pentru efectele sale vulnerare.